#1 Poveşti clasice, nemuritoare şi violente – Scufiţa Roşie

By | 21 February, 2017

*Acest articol este unul de tip episod*
Vă mai aduceţi aminte poveştile copilăriei? Ce părere aveţi despre ele, acum, la maturitate? Mai ţineţi minte detaliile? Aţi înţeles, concret, despre ce este vorba? Binele învinge răul?

Poveştile ne-au umplut copilăria, fie că ni le citeau părinţii, ori bunicii. Este modul în care am crescut mulţi dintre noi, cu poveşti clasice, nemuritoare, dar în care, fără să ne dăm seama, violenţa era la ordinea zilei. Lucrurile pe care le au în comun multe dintre ele sunt crima,  infracţiuni şi victime. Sunt poveşti care merg pe principiul răzbunării, minciunii, înşelătoriei, vicleniei sau violenţei.

Din ce în ce mai mulţi părinţi au renunţat să mai citească puradeilor poveştile acestea. Dacă vă întrebaţi de ce, ar trebui să citiţi în detaliu despre ce este vorba. Sunt poveşti în care copiii înţeleg foarte multe lucruri, aşa cum pot ei, şi ne mirăm de ce la maturitate devin violenţi sau criminali, copii de altfel buni şi cuminţi la vârste fragede.

Episodul I – SCUFIŢA ROŞIE

Scufiţa Roşie este una dintre cele mai cunoscute poveşti, dar hai să citim printre rânduri despre ce este vorba. O fetiţă trebuie să-i ducă bunicii mâncare, străbătând o pădure, la îndemnul mamei. Vorbim despre, în primul rând, un părinte inconştient, care îşi trimite copilul prin pădure ca să ducă bunicii de mâncare. Ea era ocupată, trebuia să meargă la job sau care era faza de nu se putea deplasa? În ziua de azi, părinţii abia dacă-şi lasă odraselele să meargă până la un magazin de la colţul blocului, dar să mai străbată şi o pădure prin care pot umbla animale sălbatice. În fine, ajunge în pădure şi un lup îi iese în cale, care mai şi vorbea. Evident că dacă un lup vorbeşte toate şansele sunt ca scufița să fumeze chestii interzise. Discuţii cu animale sălbatice, periculoase, care pot pune viaţa unui copil inocent în pericol. Să nu mai spun că scufiţa îi ducea bunicii cozonac şi vin. Bunicuţei îi cam plăcea băuturica – consum de alcool.

Lupul, pe care l-a întâlnit în pădure, voia să o mănânce, evident, dar nu aşa simplu, ci după ce se împrieteneşte cu ea şi află încotro se îndreaptă. Auzind că merge la bunică, acesta s-a gândit să fie viclean şi să le înhaţe pe amândouă – ticăloşie. Scufiţa, deşi mă-sa i-a spus să nu se abată de la drum, se opreşte să-i ia flori bunicuţei sale – copil neascultător. Între timp, lupul ajunge la bătrână şi, după cum este de aşteptat, o mănâncă, dar nu o sfâşie, ci o înghite cu totul. Veţi vedea la final de ce.

Ajunge scufiţa la bunică, care-i spune că este slabită şi că să intre singură în casă. Bun, o întrebare logică, de ce i-ai da vin unui om slabit şi nu mâncare serioasă sau medicamente? Mă rog, lupul minte, se preface că ar fi bunica. Evident că urmează întrebările de genul gen de ce ai urechile atât de mari, mâinile, ochii şi gura. Dar cred că ar fi trebui să-şi dea seama imediat că aia nu este bunica. Bineînţeles, doar daca nu era sub efectul substanţelor interzise şi abia dacă realiza ce se întâmplă. Vorbim, totuşi, despre un lup. Acesta nu seamănă sub nicio formă cu o bunică. Doar dacă bunica are mustaţă şi este foarte urâtă şi păroasă. Cu toţii ştim că lupul o înghite cu totul şi pe scufiţă. Imposibil, niciun lup nu înghite cu totul prada, ci o sfâşie, ucide şi după ce se satură abandonează cadavrul. Lupul adoarme, sforăie de se cutremurau pereţii, vânătorul îl aude, îl găseşte în patul bunicii (ăsta cum de şi-a dat seama imediat că  este lup?). Când să tragă în el se gândeşte că poate bunica a fost înghiţită. Sanchi! Ia o foarfecă şi îi taie burta animalului (violenţă asupra animalelor) care, uau, dormea de parcă era inconştient. Le-a scos pe cele două, încă în viaţă?!? şi i-a băgat înapoi în burtă pietre (batjocorirea şi răzbunarea pe animal). Bineînţeles că ăla nu simţea nicio tăietură, gălăgie sau pietre în burtă. Nici măcar cusătura, pe viu. S-a ridicat?!?, s-a speriat (hai nu zău!) şi a luat-o la fugă, aşa, cu pietrele în burtă. Mhm! Bunica a mâncat cozonacul şi a băut vinul şi imediat şi-a revenit. Probabil că era în sevraj din cauza lipsei de alcool. O bătrână slăbită, care după ce bea alcool se simte mai bine, mie nu-mi inspiră încredere. Unde mai pui că a lupul a fost confundat cu ea. Asta da bunică arătoasă. Scufinţa, în mintea ei, îşi spune că nu se va mai abate niciodată de la drum şi că o va asculta pe mama ei. Serios? Eu mi-aş fi propus să mai pornesc prin pădure de nebun, la îndemnul mamei…

Dar serios acum, ce s-a întâmplat cu lupul? Având în vedere lucrurile pe care i le-a făcut vânătorul, nici nu se punea problema să mai trăiască, dar să mai şi fugă. Îl considerăm mort?


Alte poveşti (Va urma):

Capra cu 3 iezi

Albă ca zăpada

Hansel și Gretel

Rapunzel

Cenusareasa

Jack si Vrejul de fasole

Punguţa cu 2 bani

Leave a Reply