Primii paşi către maturizare – Femeile (1)

By | 16 September, 2014

Copiii sunt micile creaturi pe care orice cuplu le aşteaptă. Mai devreme sau mai târziu, în cele mai multe cazuri, nu întârzie să apară şi produc o foarte mare bucurie familiei, dacă a fost dorit dinainte. După ce mama a stat cu pruncul acasă timp de doi ani, vine şi perioada în care trebuie să înveţe să zboare singur, să plece pe picioarele sale şi să fie pregătit să facă faţă lumii ce-l aşteaptă. Sunt câteva etape ale vieţii despre care aş vrea să vorbesc şi o să încep cu momentul în care se pregăteşte pentru prima zi de grădiniţă. De asemenea, fiecare etapă este denumită speficic.

1. Boboceii. Este perioada pe care orice părinte o să şi-o amintească cu drag. Are şi de ce, de acum înainte, nimic nu va mai fi la fel. De acum va începe un amplu proiect de dezvoltare al propriului copil, pe care nimeni nu îl înţelege nici în prezent. Este momentul în care merge cu primul buchet către educatoarea oligofrenă, grasă şi ahtiată după cadouri, este ziua în care va rămâne, pentru prima dată singură, fără părinţi, dar alături de un nou colectiv. Prima lacrimă de singurătate, prima dată când suspină şi plânge după mami, este prima dată când stă departe de cea care i-a dat viaţă. Este schimbare care se produce, iar părinţii sunt martorii ei. Primul schimb de jucării, prima ceartă pe lucrurile care-i aparţin, este pentru prima dată când feţiţa începe să se cunoască pe ea, este momentul desoperirii de sine. La pachet vin şi primele dorinţe cu urlete în piaţă sub comanda vreau aia, vreau aia. Şi-a dat seama că dacă plânge şi face pe victima sau leşină în mod suspect, va obţine mai devreme sau mai târziu lucrul mult dorit. Apare prima oliţă în casă şi cu ea şi mirosul specific în toată sufrageria, primul pipi în pat şi primul pipi la colţ de stradă, în timp de mami o tine de picioare şi spate, în aer, pentru a se scurge tot lichidul plin de toxine. Şi iată cum creşte…

2. Încă necoaptele. Fetiţe mici, care abia acum încep să vadă lumea cu totul şi cu totul diferit. Rapid, dar foarte rapid, vine prima zi de şcoală, primul dinte căzut, prim zâmbet care include doar 3 dinţi şi primul joc Adevăr sau provocare. Prima întrebare despre băieţi şi primele mărturisiri de genul Oh, îmi place de Cipi, este un băiat simpatic. Nu peste mult timp apar şi primele bileţele trimise în timpul orei, mai nou pe Iphone, nu prin foiţe mototolite, prima strângere de mână, primul pupic, primul add pe facebook şi primul check-in alături de Cipi în parc. Lucrurile evoluează rapid de aici, apar invidiile, apare o Eva care este cea mai tare din parcare, ea chiar jucându-se într-o parcare din faţa blocului, o Eva cam chioară, dar populară, care decide cine face parte din grupul Hannah Montana şi cine merge să joace raţele şi vânătorii, o Eva care atunci când o să fie mare, o să ştie ce vrea de la viaţă, cam aşa cum ştiu femeile, în general, dar o să dea peste un bărbat care o să-i strice toate planurile. Şi iată cum evoluează lucrurile…

3. Adoleşcentele wannabe. Pizduţele din clasele a VII-a şi până în a X-a încearcă să tatoneze puţin terenul, să-l verifice. Învaţă cum e să primească prima palmă pe fund de la un băiat sau doi, vede cum este să fie înghesuită, mai în glumă, mai în serios, de primul grup de băieţi şi, încet, încet, are ocazia să vadă o pulă pentru prima dată în viaţa ei. Apoi pe a două şi numărul se pierde la un moment dat. Tocurile înalte, fustele scurte şi minţile şi mai scurte sunt specifice vârstei. Vor să arate trecerea de la copilărie la adolescenţă, să vadă pulărăii că s-au copt şi că merită toată atenţia lor. În acelaşi timp, unele dintre ele anunţă şi pierderea virginităţii. Încep să-şi pună relaţiile pe facebook şi să le scoată la prima ceartă, să schimbe iubiţii ca pe şosete şi să înceapă să-l caute pe cel mai potrivit prinţ din regat. Şi iată că lucrurile o iau razna…

4. Adoleşcentele 100%. Categoria cea mai dificilă este cea a elevelor claselor a XI-a şi a XII-a. Acestea au deja altele în cap. În aceeaşi categorie cred că intră şi fata lui Enache. Fetele sunt cele care, majoritatea, şi-au început viaţa sexuală şi se îmbracă extrem de sumar. Au fel şi fel de experienţe de viaţă. Merg la petreceri, participă la prima orgie organizată, are loc prima fugă de acasă şi în acelaşi timp şi prima mutare la pulărău. De asemenea, fără întârziere, are loc şi prima evacuare din noul domiciliu şi revenirea la părinţi, gen şi futută şi cu banii luaţi. De aici, maturizarea îşi face loc într-un mod extrem de brusc. Are impresia că a trecut prin viaţă, că ştie câte ceva despre ceea ce înseamnă să iubeşti şi poate deja să dea lecţii de viaţă. În general, noi români, putem să dăm lecţii oricum despre orice. Şi iată că de aici lucrurile se mai aşază, pentru câteva dintre ele…

5. Studentele. La vârsta de 20 de ani, unele devin ceva mai liniştite. Au trecut deja printr-un eşec, printr-un bac picat, sau două, printr-un iubit care le-a înselat sau pe care l-au împărţit cu jumătate de clasă, sau liceu, după caz. De aici totul capătă un alt sens, o altă maturitate şi viziune, şi mai este un singur pas până la viaţa de familie. Este normal ca după ce te-ai futut cu tot regatul, să-ţi găseşti un prinţ şi să te aşez la coliba ta, eventual să faci 2-3 copii, bineînţeles, după încă alte nşpemii de avorturi, care au avut ca scuză am fost mică şi nu am ştiut. Şi ciclul se reia la infinit…

7 thoughts on “Primii paşi către maturizare – Femeile (1)

  1. dumi

    Am ras cu pofta la articolul asta al tau, dar ca sa nu pari misogin scrie unul si pentru baieti, ca asta prea a fost compus sa le faci in ciuda la fete sau la tatii de fete 🙂

    Reply
    1. Egocentric Post author

      Mă bucur. Nu sunt misogin deloc, ba chiar prietena mea râde, de asemenea, la astfel de articole. Contează cu ce ochi vezi articolul, iar dacă ceva deranjează, înseamnă că respectivul/a se regăseşte. O să scriu unul şi despre băieţi 🙂

      Reply
      1. dumi

        Deocamdata nu ma regasesc si sper ca nici pe viitor dar stii si tu cat de curva poate fi soarta uneori :))

        Reply
  2. Pingback: Primii paşi către maturizare – Bărbaţii (2) | Exces de ego

Leave a Reply