Cu ce se mai confruntă România şi în 2017

By | 10 July, 2017

1) Probabil una dintre cele mai grave probleme cu care ne confruntăm este populaţia în scădere. Anii au trecut, numărul naşterilor s-a diminuat şi niciun guven nu a luat vreo măsură în această privinţă. Tinerii nu mai fac copii din diferite motive, precum lipsa unui loc de muncă stabil, bani insuficienţi, devin mai precauţi, poate unii dintre ei nu se consideră suficient de maturi. Ideea e că se nasc mai puţini decât mor. Face parte din problemele care nu pot fi schimbate peste noapte. Din acest punct de vedere viitorul nu arată prea bine. Să nu mai vorbim despre cei care au ales să părăsească această ţară. Peste cinci milioane de români au plecat în străinătate. Mai mult decât atât, cei mai mulţi sunt calificaţi şi cunosc cel puţin o limbă străină. Statistic vorbind, o parte dintre românii care erau buni, se pricepeau la ceva, sunt pa.  De asemenea, raportul angajaţi-pensionari este cam de “unu la unu”, asta însemnţnd că un angajat cam plăteşte pensia unui bătrân. Deci, cei rămaşi trebuie să producă suficienţi bani cât să se întreţină pe ei, familia lor, plus un pensionar.

2) La capitolul sănătate nu văd vreo modificare majoră în următoarea perioadă. Pentru urgenţe folosim aceleaşi spitale, cu săli pline de paturi, aşezate la grămadă, cu pacienţi unul peste celălalt. Ne dorim o ţară precum cele din Europa, dar rămânem doar cu dorinţa şi cu un gust amar. Cei care au posibilităţi nu vor sta în infecţiile acestea de spitale din România, ci vor pleca spre Viena, Paris, Munchen etc., în locuri în care au mai multe şanse. La fel se întâmplă şi cu medicii foarte buni. Sunt plătiţi mizerabil pentru eforturile pe care trebuie să le facă pentru a salva pacienţii. Mă rog, unii dintre ei. Sistemul este cel care îi încurcă cel mai tare. Avem carduri de sănătate care nu funcţionează sau nu au fost emise pentru întreaga populaţie. Mie, spre exemplu, din 2012 trebuia să mi se emită şi nici până în prezent nu am aşa ceva. Am făcut tot felul de cereri peste cereri şi am rămas cu promisiuni. Să nu mai spun că nu suntem pregătiţi să facem faţă unor provocări majore, precum Colectiv, incendiul de la Maternitatea Giuleşti etc. Altă problemă o reprezintă şi lipsa personalului. Mii de medici şi asistente medicale părăsesc sistemul în fiecare an şi se îndreaptă spre altă ţări capabile să le ofere un salariu corect. Şi sunt mai mulţi cei care îl părăsesc faţă de cei care intră.



3) Nici la educaţie nu cred că avem şanse reale pentru rezolvarea situaţiei actuale. Nu ştiu dacă sunt elevii din ce în ce mai leneşi sau profesorii fără motivaţie, din cauza salariilor. Oricare ar fi, rezultatele slabe sunt vizibile. Concret, legea educaţiei a fost modificată de nşpe mii de ori şi ne mai mirăm de ce avem un sistem educaţional dezechilibrat? Fiecare ministru a venit cu câte o schimbare, care mai de care mai proastă, iar elevii nu mai au habar la ce să se aştepte de la an la an. Şcoala, aşa cum am mai spus, ar trebui să fie îndreptată spre competenţele fiecărui elev. Unii sunt buni la ceva, în timp ce alţii la altceva. Dacă tu îi vezi pe toţi la modul general, unii dintre ei ar putea trăi toată viaţa cu impresia că sunt complet idioţi, când de fapt nici măcar nu ajung să-şi descopere adevărata vocaţia. Trebuie ajutaţi pentru că ei reprezintă viitorul. Dar ce pretenţii să mai ai de la un sistem învechit? Să nu mai vorbesc despre scandalurile recente care au făcut ca sistemul de învăţământ superior să scadă drastic în ochii tuturor, diplome pe bandă rulantă, plagiaturi şi altele. Unde mai adaugi că o mare parte dintre elevi şi studenţi sunt analfabeţi funcţionali.

4) Infrastructura României? Priveşte fotografia de mai sus. Cu cei aproximativ 700 de kilometri de autostradă pe care îi avem, suntem printre ultimele locuri atunci când vine vorba despre autostrăzi în Europa. Se vrea o aliniere la standarde europene, dar doar când vine vorba despre taxe şi impozite. De asemenea, este absolut logic faptul că riscul accidentelor rutiere creşte o dată cu lipsa unor drumuri bune. Din păcate nici la capitolul feroviar nu strălucim. Calitatea CFR o ştiţi cu toţii, presupun. Banchete jegoase, mizerie în tren şi limitări de viteză care te fac să ai întârzieri de zeci de minute, poate sute. Este adevărat că prima impresie contează întotdeauna? Gândiţi-vă la turiştii care vin cu trenul în ţara noastră. Unele gări post-apocaliptice parcă te întorc în trecut cu vreo 30 de ani. Sărăcia este şi ea acolo, alături de naşu’. Poate că, dacă ai fi suficient de nebun, ai putea să treci peste toate acestea, dar viteza cu care se deplasează o garnitura a CFR-ului pur şi simplu te demoralizează şi îţi întinde nervii la maxim.

5) O altă situaţie dramatică o reprezintă şi defrişările. Nişte băieţi au făcut nişte rapoarte şi ăştia au spus că ţara noastră pierde 3 hectare de pădure pe oră şi în fiecare zi se înregistrează cazuri de tăieri ilegale. Ne căcăm pe noi să plantăm un copac, facem tot felul de programe în acest sens, iar noaptea vin unii şi fură câteva hectare din cei crescuţi în zeci de ani. Ministerul Mediului a primit bani anul acesta pentru a continua programele Rabla, Casa Verde, etc., pentru împădurire și realizarea de perdele forestiere şi pentru dotare și conștientizare privind colectarea selectivă a deșeurilor (Hai nu zău!).

6) Schimbarea politicienilor se face într-un ritm alarmant. Şi asta pentru că mulţi dintre ei sunt condamnaţi, trimişi în judecată, urmăriţi penal sau acuzaţi pentru tot felul de alte lucruri. Toate acestea nu au făcut decât să destabilizeze complet această ţară. Să nu mai spun că sunt puşi pe îmbogăţire cu orice preţ. Din păcate s-a cam ajuns la fundul sacului. Partea proastă este că ei sunt cei care ne reprezintă peste tot în lume. Şi cu asta am încheiat subiectul cu politicienii. Îmi produce greaţă.

7) Turismul. Avem cu ce, dar nu avem cu cine. Turiştii vin la noi, dar contează gustul cu care pleacă. Partea cu adevărat frumoasă este că România chiar este o ţară minunată datorită reliefului diversificat. Munţii, marea, Delta Dunării, lacurile, dealurile, câmpiile şi peşterile sunt doar câteva dintre bogăţiile pe care natura ni le oferă gratuit. Că suntem proşti şi nu ştim ce să facem cu ea, asta este altă treabă. Avem atâtea ocazii de a ne face cunoscuţi şi plăcuţi prin turism, peisaje, tradiţii etc.


Nouă, în schimb, ne cam place să ieşim la grătar şi să lăsăm munţi de gunoaie după noi. Manelizăm orice în ţara asta, inclusiv Imnul Naţional. Încă trăim după ritualuri străvechi, avem vraci, vrăjitoare, suntem pupători de moaşte şi stăm la cozi interminabile ca să îi punem şi pe copiii noştri să pupe geamul acela care acoperă un cadavru. Trăim într-o epocă „modernă” în care suntem îmbuibaţi de E-uri, chimicale şi aditivi. Importăm şi importăm. Tăranul nostru nu are cum să lupte cu aşa ceva. Eventual începe şi el să stropească legumele ca să se poată menţine. Şi uite aşa ne ducem dracului de tot. Probabil că dacă în spaţiul acesta în care ne aflăm astăzi ar fi trăi un alt popor mai destupat la minte, chiar ar fi o ţară bună, prosperă.

Şi stai aşa, o să se ridice o nouă generaţie în curând. Nu vreau să generalizez. Avem copii excepţionali, dar care stau prea în umbră. Şi vă vine să credeţi sau nu, dar şi cocalarii, ţiganii, maneliştii, agramaţii şi hoţii vor face şi ei copii la rândul lor. Şi probabil că le vor semăna. Acei copii excepţionali vor avea de ales dacă să trăiască în umbra ălora, sau să plece peste graniţă. Şi în cel mai rău caz, vor fi nevoiţi să-şi crească şi copiii în afară, ca să nu îi copieze pe cei ai mârlanilor. Cine mai rămâne pe aici?

Iubesc locul ăsta şi mi-aş dori să văd în viitor o România apreciată în Europa. Iubesc zonele din ţara noastră, diversitatea pe care ne-o oferă pământul acesta, limba şi multe alte lucruri care mă înconjoară. Cu toate acestea, simt că nu mai pot să stau aici. Îmi doresc, dar nu mai pot. Viaţa este mult prea scurtă şi ar însemna să-mi bat joc de anii care mi-au mai rămas. Îmi doresc ca România să devină o ţară normală şi am speranţa că o să fie, dar s-ar putea să dureze cam mult şi să fiu prea bătrân ca să mă mai pot bucura de ea.

Leave a Reply