Cum e să lucrezi pentru Amazon în UK

By | 9 October, 2017

Pe scurt: nu prea am mai avut timp să scriu pentru că muncă şi oboseală.

Acum să detaliez puţin. De trei săptămâni eu şi cu a mea ne-am angajat la Amazon: ea la un depozit şi eu la o firmă care livrează pentru aceştia.

Ea este ceva ce se numeşte STOW (habar nu am de la ce dracu vine şi nici nu mă interesează). Adică ia nişte caruţuri cu produse (carcase pentru iphone, parfumuri, brichete, lanterne etc) şi trebuie să găsească locuri pe raft pentru a le pune. Partea naşpa e că la depozitul acela (din oraşul Rugeley) circa 80% dintre angajaţi sunt români. Dacă i-ai putea vedea ce figuri de mari patroni au, te-ai cruci. Mai mult decât atât, românii care sunt mai vechi chiar îi faultează pe cei mai noi. Cu străinii nu ai treabă, te înţelegi mai bine cu ei decât cu românii. Nu ai voie să vorbeşti în limba română în depozit . Nu ai voie să stai nici măcar un minut fără să scanezi produsele şi să le pui pe raft pentru că faci IDLE TIME (ceva gen inactiv) şi vine un cineva la tine care te întreabă de ce nu ai făcut nimic timp de 1 minut. Amuzat, dar adevărat. Gen dacă te taie burta, trebuie să le dai raportul pentru că ai stat 5-10 minute la WC, le spui şi ce ai mâncat, cantitatea şi culoarea. Probabil ca să te creadă, nu? Verifică?

La mine este puţin mai amuzant. Locuiesc în Wolvelrhampton, încarc pachetele în Worcester şi livrez în Cheltenham, Birmingham, Evesham, Gloucester sau Tewkesbury (adică departe). 30 de mile de acasă şi până la depozit, apoi în jur de 60 până acasă înapoi. În afară de cele aproximativ 100 de pe traseu.

Partea interesantă este că livratul ăsta m-a ajutat să îi cunosc puţin mai bine pe englezi. Am realizat că ei chiar nu ne cunosc pe noi, românii, deloc. De aceea îşi permit să râdă de noi. Rareori mi-a fost dat să văd oameni mai leneşi, împuţiţi şi neîngrijiţi. Şi crede-mă când spun asta pentru că îi văd zilnic.

Şi după toată treaba asta, ai nevoie de coletul de jos

Să facem un calcul simplu. 150 colete pe zi ori cinci zile = 750 de colete pe săptămână. Mă rog, cu aproximaţie. Din 750 de oameni pe care îi văd, cred că maxim 250 erau normali, iar 25 putred de bogaţi. Ceilalţi au mizerie în curte, în casă, iar când deschid uşa un miros sfâşietor te izbeşte. Sunt si cartiere extraordinare, case în care au lac artificial sau pauni liberi prin curte. Dar sunt foarte rare cazurile de genul acesta. Şi atunci stau şi mă gândesc cum de pot ei să râdă de români? Pentru că nu ne cunosc. Ei au văzut doar ţiganii, cerşetorii şi au văzut/auzit/citit doar partea proastă a României.

Şi dai de tot felul de oameni care mai de care mai nebuni şi situaţii care te încurcă să-ţi faci treaba.

  • Pentru orice rahat, închid porţiuni mari de drumuri ca să îşi facă treaba. iar tu eşti obligat să ocoleşti, dacă ştii pe unde, ca să ajungi la destinaţie.
  • Limitări inutile de viteză pe autostradă. Şi crede-mă, dacă acolo scrie limită de 30 mile, păi să dea dracu să vezi vreounul cu 31.
  • Dacă trebuie să livrezi la numărul 2, dar nu poţi parca, din diferite motive, în faţa casei, automat eşti obligat să parchezi în faţa casei cu numărul 4 sau 6. Iese doamna care locuieşte la nr. 6 şi îţi spune că ai parcat pe veranda ei. Îi explici că livrezi un colet rapid şi pleci. Insistă că te afli în faţa casei ei. Din nou încerci să îi explici că livrezi rapid un colet, îl bagi în letterbox (fiecare uşă are o gaură specială pentru coletele de tip plic), durează doar 10 secunde. Femeia insistă că te afli pe veranda ei. Livrezi, o înjuri în gând de toţi sfinţii şi pleci.
  • Aşa au ei numerele caselor. Pe o parte a străzii numerele sunt parele, iar pe cealaltă imparele. Am mai văzut şi o situaţie în care pe aceeaşi stradă, pe partea dreaptă era un nume de stradă şi pe partea stângă alt nume. Nu înţeleg nici ei de ce.
  • Comandă toate căcaturile pe internet. De la mâncare pentru câini şi până la jeleuri. Orice îşi trece prin minte, ei bine, ei comandă.
  • Femei gravide cu tigarea în mână şi cu alţi 3 puradei pe lângă ea, bărbaţi în chiloţi, în capot, nervoşi, femei aproape dezbrăcate, miros de bomboane, de rahat, de animale, paianjeni peste tot, case amestecate, ca numere, în cartiere noi, pe care abia le găseşti, ba chiar şi ei se rătăcesc şi nu îşi cunosc cartierul, amendă pentru că ai mers pe linia specială de autobuz, aglomeraţie, nervi din nou, aparat care te duce la alte adrese, coduri poştale greşite, cartiere nou care nu apar pe hărţi, oameni proşti, apartamente în blocuri tip terasă la care ajungi foarte greu etc. Toate astea şi multe altele le poţi găsi pe traseul unei singure zile.

Şi ajungi acasă pe la ora 8 seara. Vrei să stai liniştit, să faci un duş cald, să te pui în pat, să mănânci ceva, să joci o FIFA şi realizezi că a doua zi o iei de la capăt. Te mulţumeşti să mănânci ceva şi să faci un dus cald, iar apoi te culci.

 

Măcar mai ai ocazia să te mai şi bucuri 🙂

 

Leave a Reply