Dumnezeu există?

By | 16 November, 2016

De ce este atât de dificil să accepți faptul că este posibil ca Dumnezeu să nu existe? Poate că există, cine ştie? Sau dacă după moarte nu mai este nimic? Cred că trebuie să înțelegem că am ajuns într-un stadiu al evoluției în care ne-am trezit puțin, putem să gândim singuri şi să ne dăm seama dacă în cer este cineva invizibil care ne curmă soarta, nu?

Ce nu înțeleg eu? Oamenii care simt nevoia să-și lege viețile de o idee pe care nimeni nu a dovedit-o niciodată: Dumnezeu există!

Religia este un fenomen atât de răspândit în lume încât au început şi cercetătorii să caute şi să înţeleagă ce se petrece cu mintea umană.  Aceştia au demonstrat că oamenii cred în Dumnezeu şi în viaţa de apoi din cauza unor tendinţe naturale. Eu ştiu cât de natural este faptul că le-a fost introdus în minte încă din copilărie de părinţi sau bunici faptul că Dumnezeu există? Cum altfel ar fi ştiut aşa ceva? Spre exemplu, habar nu ai că există un zeu în care cred nişte sălbatici dintr-o junglă a Africii. De ce nu ai habar? Pentru că nu ţi s-a spus nimic şi este logic să nu ai habar de lucruri despre care nu ai auzit niciodată. Logica, dă-o-n pula mea…

De asta crezi în Dumnezeu, pentru că aşa ai fost crescut, de părinţi şi apropiaţi care au avut frică de un zeu, care îi iubeşte, dar pedepseşte dacă fac ceva rău. Şi asta s-a transmis către tânăra generaţie în mod firesc. Bineînţeles, şi populaţia a avut un rol foarte important. Spiritul de turmă este ceva normal şi trebuie să fi în trend cu majoritatea.

Oamenii tind să creadă în ceva, au NEVOIE să creadă în ceva, se simt în siguranţă având impresia că cineva invizibil îi vede şi ascultă, eventual ajută cu ceva. Este dovedit că dacă nu munceşti nu ai cum să obţii ceva. Bine, poţi, dar alea sunt pile, nu Dumnezeu.

Dar, credinţa în Dumnezeu oare chiar este naturală? La fel de bine cred şi copiii în Moş Crăciun. Asta înseamnă că există? Evident, nu mai crezi în Moş Crăciun când creşti pentru că ai suficiente dovezi cum că eşti prostit. Nu îl vezi niciodată, iar când apare este machiat prost şi-ţi dai seama că este tac-tu. Şi asta tot în timp. Pentru că îi prinzi când îţi pun maşinuţa sub pom, sau auzi foşnind punga cu dulciuri chiar când eşti la bucătărie. Şi realizezi uşor că nu e chiar ceea ce crezi tu. Oare de ce nu se întâmplă la fel şi în cazul lui Dumnezeu. Care este dovada că ar exista vreun zeu?

Este doar un lucru pe care-l facem inconştient, pentru că aşa funcţionează mintea umană. Dacă majoritatea spune că există, atunci de ce să pun la îndoială ceea ce mulţi alţii spun sau fac? Este, într-un fel sau altul, activat reflexul de turmă despre care vorbeam mai sus. Şi din cauza aceasta religiile sunt răspândite. Pentru că sunt foarte mulţi care acceptă acest fenomen, care aderă la tot felul de religii şi care cred că pupând nişte oase, miraculoase sau nu, îi va ajuta cu ceva. Să nu mai spun că cei mai mulţi dintre criminali sunt credincioşi, unii fanatici. Eu nu am văzut atei care să se omoare între ei care nu crede mai mult în Dumnezeu. Până la urmă, Dumnezeu există?

34502

 

Leave a Reply