Îmi plac farmaciştii

By | 24 December, 2013

Îmi plac farmaciştii. De fapt am mai spus-o o dată în titlu, dar simţeam nevoia să subliniez afirmaţia cu o repetiţie. De fapt, mai de grabă nu. Nu îmi plac mai de loc. În afara faptului că simt o repulsie pentru medici, ei sunt nişte mini-medici. Îmbrăcaţi în hălătuţul lor mic şi alb stau după o tejghea şi, cei mai mulţi (nu generalizăm pentru că nu ne place, da?), au impresii de mari medici.

Intru într-o farmacie dintr-un spital. Urăsc spitalele. Urăsc farmaciile. Asta ca să fiu înţeles. Mă durea în gât îngrozitor. Normal, am tras aer rece pentru că nu mă satur niciodată de îmbolnăvit şi nici nu mă învăţ minte. Era un frig cum numai în poveşti ai mai întâlnit. Eu? Mândru, cu capul gol, urechile îngheţate, fără fular, trăgeam aer pe gură de mama focului. Ce mai, o adevărată nebunie. În gât mă durea de acasă, dar tot nu am luat niciun fular. După cum spuneam, îmi place să mă chinui singur şi să mă îndop de medicamente, logic.

Întru în farmacie să-mi iau un sirop sau ceva, orice, de gât. Un farmacist, cu vreo două sau trei floace de păr în cap, în semn de respect pentru părul pe care-l avea o dată în tinereţea lui, stă pe scaun, înconjurat de două tute mai tinere. Nu am înţeles de ce într-o cameră de doi metri pătraţi erau trei oameni. Era de ajuns să întindă mâna şi lua orice din încăperea aceea. În dreapta şi în stânga lui cele două tutici (diminutiv de la tute). Respectuos mă duc la el şi-l rog să-mi dea ceva, un sirop, PENTRU TUSE. El rapid din fire, pac, i s-au ridicat floacele-n cap şi m-a corectat. Adică vrei un sirop împotriva tusei, nu­­?, îmi zice el mie. Mă uit chiorâş şi puţin uimit la el şi zic, Uau, m-a corectat!, fiind obişnuit ca eu să-i corectez pe alţii. Şi-i răspund cu Logic, împotriva tusei, doar nu o să iau un sirop ca să tuşesc, nu?, m-am gândit că i-am zis-o. Nimic. Nu a schiţat niciun gest pe figură. Cu aceeaşi scârbă cu care m-a corectat i-a zis unei tutici să-mi dea o sticlă de ceva. Nimeni nu părea deranjat nici de corecţia lui nici de răspunsul meu ironic.

Mi-am luat sticluţa şi am plecat gândindu-mă de ce dracului m-a corectat. Care a fost rostul şi scopul lui. M-am simţit, evident, deranjat. Nu este prima dată când cer un sirop PENTRU TUSE, dar nimeni nu mi-a făcut observaţie cum că aş fi greşit. DA, ştiu că din punct de vedere logic nu sună corect. Puteam foarte uşor să-i cer sirop DE tuse sau sirop CONTRA tusei, dar, la naiba, cine s-a gândit că o să fie aşa disperat. Şi iată-l pe el, prinţul de pe scaunul alb, a observat. Asta e. M-a prins în mat şi mi-a dat-o. Să-mi fie învăţătură de minte. Data viitoare când mă mai duc la o farmacie o să am lecţiile făcute de acasă. Îi pândesc! Fii atent farmacistule, cu prima ocazie în care te prind în ofsaid, o să bag o mâna prin micul gemuleţ, te iau de guler şi te trag spre găurică, iar cu cealaltă îţi voi arăta un deget. Exact, numai unul.

Leave a Reply