Mândru pentru că sunt român

By | 2 December, 2017

Sunt mândru că sunt român. Mi-am spus că atunci când o să plec din ţară şi o să întâlnesc oameni noi, în Anglia, o să am grijă să nu fie români. Şi în mare parte aşa am făcut. M-am ţinut de cuvânt atât cât am putut şi am evitat să mă împrietenesc prea tare cu alţi români. Din păcate te cam loveşti de ei peste tot. Câteodată e bine să mai ai şi câte un prieten român sau unul cu o poziţie importantă. Te ajută. Însă, de cele mai multe ori, românii te încurcă şi fac tot posibilul să te tragă în jos dacă văd cumva că îţi este bine. La muncă mă învârt într-un cert englezesc. Sunt singurul român dintre acei câţiva englezi. Nu ştiu ce părere au despre români, nu i-am întrebat niciodată, dar văd că mă respectă şi îmi vorbesc frumos. Mă tratează ca pe unul de-al lor şi le face plăcere să stea de vorbă cu mine. Românii mei încă se gândesc la cum să mănânce în cantină fără să plătească şi la cum să aibă diverse avantaje folosind tactici peste tactici. Sunt sătul până peste cap de gunoaie, găinari şi proşti.

Sunt mândru că sunt român. Chiar îmi place ţara mea, fiecare colţişor pe care l-am vizitat datorită locului de muncă, oraşul în care am copilărit şi crescut şi alte zone pe care am avut ocazia să le văd. Iubesc tradiţiile româneşti, pe fiecare în parte, chiar dacă unele mi se par aiurea, de neînţeles sau inutile. Acestea ne definesc pe noi, ca popor, locurile din care facem fiecare parte şi legendele pe care le avem şi din care alegem să învăţăm câte ceva sau nu.

Sunt mândru că sunt român. Mi-ar fi plăcut să spun şi că sunt mândru de toţi românii. Nu sunt. Să spun că suntem săritori, că ne ajutăm unii pe ceilalţi sau că suntem buni. De fapt, viaţa noastră devine mai bună sau mai dificilă în funcţie de interesele altora. Ştiu că sunt şi români buni, dar sunt foarte puţini şi stau în spate, în umbră, nu ies în evidenţă. În faţă iese doar prostia, prostul gust, mizeria şi jegul în care alegem să ne scăldăm.

Sunt mândru că sunt român. Mi-ar fi plăcut să spun şi că avem un spirit naţional ieşit din comun, iar datoria pe care un cetăţean o are faţă de ţara sa a devenit doar o simplă reclamă. Unii o fac doar ca să dea bine. Armata iese în stradă şi defilează cu cele mai bune maşini. O cheltuială de aproape jumătate de milion de euro. Ştiu, Ziua Naţională a României este importantă, trebuie sărbătorită, dar într-o ţară în care spitalele au nevoi uriaşe, în care drumurile arată cum ştiti şi în care sistemul educaţional este la pământ, banii ar trebui, cumva, investiţi mai inteligent. Asta este problema noastră. Trăim într-o lune în care ceea ce se vede contează mai mult decât ceea ce este în realitate. Măcar o singură dată într-un an, banii pe care statul român îi cheltuie pe te miri unde, să fie donaţi unor oameni care au nevoie urgent de ei, care altfel riscă să-şi piardă viaţa. Acesta ar fi un gest cu adevărat frumos. Sunt atâtea cauze pentru care banii nu mai sunt suficienţi. Şi e păcat. S-a furat destul…

Dar eu tot sunt mândru că sunt român. Şi am grijă ca pe unde mă duc să nu fac ţara de râs, să vorbesc frumos despre ea, chiar dacă indianul de la bancă îmi spune că femeile din România sunt foarte frumoase, dar se cam uită după bani. Şi încerc să-i spun că nu toate sunt aşa, deşi ştim cu toţii că şansele de a găsi o femeie serioasă, care nu are alte interese în afara celor de îndrăgosteală, sunt foarte mici. Şi este păcat de oamenii frumoşi care încă mai sunt în România pentru că sunt minoritari. La modă este că fii parşiv, pupincurist, trădător sau profitor.

Cu toate acestea, tot sunt mândru că sunt român. Şi îi salut cu drag pe aceia pe care îi văd că muncesc şi vor să facă ceva în viaţă. Care luptă pentru binele lor, dar fără să afecteze integritatea altora. Fără să provoace suferinţe altora, fără să tradăze prietenii sau fără să lingă şefii. De ei sunt mândru.

La mulţi ani, români!

Leave a Reply