O ţară plină de milogi

By | 27 May, 2014

Dă mamă şi mie un leu este replica celebră care deja mă face să vomit. Tu îţi dai seama că nu mai pot să ies nici măcar până la magazinul din colţul blocului fără să fiu asaltat de vreun milog. Că e vorba de un leu sau o pâine, cu toţi ştiu doar că vor. Sunt sătul până peste măsură de nesimţiţii ăştia leneşi care nu sunt buni de nimic. Bărbaţi în toată firea sau femei bune de muncă, stau ca jegoşii în mijlocul străzii şi cerşesc cu neruşinare. Şi ştii de ce o fac? Pentru că le merge, mă. Le merge chiar foarte bine. Trăiesc din asta mai bine ca o femeie de serviciu care spală patru scări ale unui bloc cu 10 etaje şi care câştigă 600 lei. Stau cu mâna întinsă şi la sfârşitul lunii numără mai mulţi bani decât tine. Eu unul sunt împotriva cerşetoriei şi nu accept sub nicio formă să dau bani unor cancere umane. În top sunt ţiganii. Îşi trimit copiii prin metroul acela vechi, fără pază, şi cântă la acordeon sau pur si simplu se aşază în genunchi şi spun o rugăciune în hărmalaia aia. Bă, şi când văd pe câte unul, bun creştin ce e drept, că oferă bani, simt că o iau razna. De ce să dea bani unora care oricum or să dea banii ăia mai departe unui ţigan cu ceafa lată? De ce să încurajezi în continuare cerşetoria când cu toţii suntem nemulţumiţi de şleahta de aurolaci, cerşetori şi milogi pe care-i vedem zi de zi în aceleaşi locuri jegoase? Dacă niciun cerşetor nu ar mai câştiga nimc, ce ar fi atunci? Or muncă, ori puşcărie. Din două, una. Şi crede-mă că tot pe cea de-a doua ar alege-o. De ce? Pentru că e bine acolo, căldurică, mâncărică şi cazare gratuită. Nu frate, acolo ar trebui să fie iadul pe pământ. Să-ţi fie frică să ajungi acolo, să te temi de acel loc şi să munceşti ca să nu ai parte de aşa ceva. Pe când ei ce fac? Aşteapta să vină iarna şi merg de plăcere. Se mai întâlnesc cu amicii, mai schimbă o vorbă şi mai învaţă noi metode de a fura, se perfecţionează în această artă. E ca şi cum acel loc ar fi un fel de şcoală pentru ăia proşti de au fost prinşi.

Sunt sătul de toţi milogii ăştia care au împânzit România. La biserică, la colţ de stradă, la ieşirea din magazin, pe banca pe care obişnuiai să stai, la întrarea în metrou, în vagonul metroului, la Mc, la Obor, la semafor, la scara blocului, iar în curând or să se plaseze la uşa ta. Tu realizezi că sunt peste tot. Ai mai multe şanse să dai peste un cerşetor decât peste un poliţist. Ăştia sunt în stare să cerşească şi în momentul în care îţi văd casa arzând, iar tu ieşind pe geam în chiloţi. Este un fenomen incredibil. Apropo, îi ştiţi pe bătrânii ăia care stau cu un cântar în faţă şi cer 1 leu pentru a-ţi spune câte kilograme ai? M-am gândit eu mai bine. Mă fac om de afaceri. Mai bine mă duc la ei şi le cer eu 2 lei ca să le spun câte kilogram am. Dacă am dreptate, să-mi dea banu’, dacă nu, asta e, le dau eu. E ca şi cum mergi la pariuri, doar că ai cota ceva mai mică. Rişti să pierzi dacă ai mâncate mai mult decât trebuia înainte.

Nu spun să nu oferi bani celor care chiar au nevoie, dar nu ăstora care sunt buni de muncă şi le e prea lene. Dă unui om pe care-l vezi amărât pe bune şi chiar merită. Ştii de ce merită? Pentru că nu cerşeşte, ci doar stă acolo nefăcând nimic. Nu apostează lumea, nu e enervant şi, mai ales, nu te blesteamă dacă nu îi dai.

Ca să fiu în ton cu subiectul, dă mamă şi mie un like şi un share, trăi-ţi-ar familia ta!

 

 

6 thoughts on “O ţară plină de milogi

  1. ionicame

    Nici eu nu suport cersetoria. Este adevarat ca imi este greu sa trec pe langa copii sau batrani care imi cer si sa nu le dau nimic, dar am inceput sa nu mai dau la cersetori pentru ca daca faci asta incurajezi si mai tare cersetorii.

    Reply
    1. Egocentric Post author

      Sunt unii cărora îmi vine să le dau doar un scuipat între ochi. Bărbaţi în toată firea, apţi de muncă, stau la colţul străzii, umili, cu mâna întinsă. Păi, să se ducă la muncă întâi, să vadă cum se câştigă banul şi după aceea să-l cheltuie pe prostiile lor, tigările, băutura sau drogurile de care sunt dependenţi. Adică ce, eu muncesc o lună întreagă să dau ălora să bea şi să fumeze, să o ducă bine şi să aibe o viaţă luxoasă?

      Reply
  2. eXIST

    Hmm, destul de dur spus, dar e adevarul absolut. Eu una ma raliez acestei pozitii de a nu da bani cersetorilor.

    Reply
    1. Egocentric Post author

      Nu ştiu cât de dur a fost spus, dar cu mierea-n lingură nu ai cum să punctezi asemenea atitudini. Suntem mulţi cei care nu dau bani cerşetorilor şi ne-am obişnuit să fim blestemaţi că nu am dat unei babe 1 leu de pâine.

      Reply
  3. George

    Eu nu prea am dat bani pana acum, pur si simplu. Ba intalneam unul cu adevarat amarat si n-aveam marunt, ba intalneam unul/mai multi pe genul tiganului tupeist si singur fiind imi era ca daca-i trag vreun scuipat in mufa mai iese jumatate de satra de dupa boscheti si raportul de forte e cam disproportionat.

    Si nu stiu de ce, dar pe aia care ar putea face ceva cred ca ii doare fix in c.ur. Dac de aici nu iese parnos…

    Reply
    1. Egocentric Post author

      Ţin minte că am dat bani unui tip la metrou. Venise la mine cu nişte foi, copii xerox şi alte documente şi-mi arăta că este bolnav. M-a întrebat dacă îl pot ajuta cu ceva bani ca să-şi asigure medicamentele. Aveam ceva probleme pe cap şi nu am gândit prea limpede, aşa că am cedat. Abia apoi am început să realizez că poate totul a fost o mare cacealma. A, apropo, mai sunt ăia care vin cu pretenţia ca tu să donezi pentru nu ştiu ce caz, dar nu am încredere sub nicio formă în ei. De aici ies banii, din milă, din umilinţă şi din plecăciuni penibile.

      Reply

Leave a Reply