Oameni cu frica lui Dumnezeu, nu?

By | 17 November, 2013

Întâmplarea face ca eu să mă aflu în faţa unei biserici, cu aparatul de fotografiat în mână, pregătit să imortalizez un eveniment. Dacă nu mă înşel era 11 noiembrie, zi în care se sărbătoreşte Sfântul Mare Mucenic Mina. Crede-mă că habar nu aveam dacă nu eram nevoit să fiu acolo. În fine, eram afară, iar în biserică puhoiul de credincioşi. Trebuie să mărturisesc faptul că nu mă dau în vânt după biserici şi popi, deşi cred în Dumnezeu. Mă rog, asta e altă poveste şi din nou deviez.

Se termină concertul undeva în jurul orei 13, după, atenţie, 5 ore de cântăreli şi plecăciuni.  Eu ştiu foarte bine că babele se adună de fapt să mai bârfească una sau alta, nu ca să-l audă pe popică ăla cum îşi face numărul pentru a nu ştiu nici ele câta oară. În lumea lor aşa e bine, maică. Păi, ce or să zică celelalte prietene dacă lipseşte de la vreo slujbă sau pomană? Nu se poate maică, nu se poate.

Şi sunt atât de devotate în acestă meserie a lor, că deja o putem numi aşa. Chiar, cum ar suna un anunţ pe bestjobs pentru angajare? Caut persoană pentru rugăciune, sâmbătă, la biserica Sf. Mina. Pentru detalii mă puteţi contacta la numărul 0762.xxx.xxx. De preferabil să fie o doamnă în vârstă, cu frică de Dumnezeu şi foarte comunicativă, dar în caz de urgenţă poate fi şi un domn arătos pentru o slujbă de lungă durată. Rog seriozitate!

Când eram şi eu mai uimit de faptul că au atâta răbdare şi că ele chiar urmăresc cu sufletul la gură fiecare sărbătoare pentru a se prezenta fără greş la fiecare slujbă, exact atunci se apropie una bucată babă de mine şi-mi spune: Vai mamă, dar ce a mai durat slujba asta… Ce naiba o fi lungit-o atât? Ntz, ntz, ntz!

Sincer? Nu m-a uimit, dar nici nu mă aşteptam să fie atât de senilă şi ipocrită. Chiar mi-a părut rău că nu am avut o cămaşă de forţă să o duc la cel mai apropiat spital special conceput pentru cei ca ea, gen demenţi, sonaţi, ţicniţi, smintiţi etc. Înţelegi tu. Păi ori ne înghesuim la biserică şi cu noroc căpătăm o sarma, ori mergem la un nou supermarket deschis să ne batem pe oferte.

Ce nu pricep este de ce dracului a mai venit dacă nu îi convenea? Ca să aibă de ce să se plângă? Oare nu ştia cât o să dureze? Oare nu mai fusese de încă nşpe mii de ori? Măcar are subiect de vorbă cu celelalte seniluţe ale el. Şi câţi or mai fi cei care au luat-o pe ulei şi nu are nimeni grijă de ei. Nici măcar nu vreau să-mi imaginez…

One thought on “Oameni cu frica lui Dumnezeu, nu?

  1. ActiveNews

    Sunt convinsa ca sunt multi cei care chiar merg la slujba sa asculte slujba si sa se roage… desi, orice padure are uscaturile ei…

    Reply

Leave a Reply