Ora de linişte

By | 19 November, 2014

Şi cum stăteam eu liniştit în casă, la căldurică, se aude un ţac, pe hol, şi se face întuneric. Totuşi, televizorul funcţiona. Prima impresie a fost că s-au ars siguranţele, tabloul fiind unul destul de vechi. Dau să aprind lumina pe hol, din instinct, să mă uit la tablou. Se aprinde. Ura! A venit lumina! Fug la sufragerie, dau să aprind, pula. Nu merge. Dormitor nimic. Baie nimic. Stau puţin, reflectez şi concluzionez: Am belit-o!

În fine, sun un individ acreditat. Stabilim ca la ora 12 dimineaţa să vină şi să rezolve problema. A doua zi, se face ora, nimic. Mai stau puţin, poate omul e pe drum. Se face şi jumate, nimic. Dau să sun, nimic. Se face 13, nimic. Dau să sun, nimic. Bă, să-mi bag! Se face şi jumate. Dau să sun şi răspunde. Îmi spune că este la colţul blocului şi că vine imediat. Super! Se pune omul să lucreze, să schimbe tabloul şi să verifice duzele, pentru că pe hol şi bucătărie era lumină, dar în sufragerie, dormitor şi baie nu era. Descoperă firul cu probleme şi începe să spargă peretele, din beton, cu bormaşina. Era 13:50. Sparge, sparge, lucrează, schimbă fir, verifică, iar sparge. Ding! (Sună la uşă) E vecinu. Începe să se plângă că este oră de linişte şi că ăla micu’ doarme chiar în camera de lângă bucătăria mea, el având 3 camere. Mă uit la ceas, 14:01. Tipul acreditat se scuză, dar continuă să facă verificările. Ding! (sună iar la uşă). Vecinul îmi explică faptul că ăla mic s-a trezit, ironic, deşi şi el avea ochii mici şi somnoroşi, şi că acum pot să lucrez.Nu a terminat ăla toată treaba pentru că a zis că este oră de linişte şi nu vrea să mai deranjeze. Mi-a lăsat un fir pe afară tras de la duza (cred că aşa se numeşte, habar nu am, poate greşesc) de pe hol, la cea din sufragerie. Mă rog, a revenit şi a terminat a doua zi.

Ce nu înţeleg eu este faza cu ora de linişte. La fără zece era ok să-l trezesc pe ăla mic, dar la şi-un minut a fost prea de tot. Era oră de linişte, ce pula lui. Nu putea să mai rabde 5 minute, simţea nevoia să sune la uşile oamenilor şi să se plângă de gălăgie, deşi nu cred că a dat cu bormaşina mai mult de câteva secunde. Sunt unii moldoveni, vecinu este 100%, care dacă simt că au un drept, fie el şi moral, şi li se încalcă, fac şi pe dracu-n patru ca să şi-l păstreze, ba chiar şi consolideze. Eu am vrut, totuşi, să îmi păstrez integritatea teritorială, care este, din punctul meu de vedere, mai importantă cecât dreptul lui. Acum dacă începe unu cu bormaşina, o să mă duc peste el? Nu frate, lasă omu să-şi facă treaba când poate. Nu dă găuri că aşa-i place lui să facă scorburi în casă. E clar că are o treabă. Poate şi-a luat liber ca să ajungă acasă şi să termine ceva, poate că nu mai poate să stea pe întuneric încă o seară, pe lângă celelalte 2-3. Poate că are o ugenţă. Cine dracului ştie. Lasă-l să termine.

Dacă eşti vreounul dintre cei care cum vine 14:01 şi fugi la uşa omului că e oră de linişte, ascultă: Stai în pula mea la tine acasă şi nu încerca să te transformi într-un penibil care-şi apără un drept moral. Repet, poate omul chiar are o problemă, pe care nu a venit să ţi-o raporteze. De asemenea, dacă dă găuri în perete nu înseamnă că îşi face model pe pereţi de drag, ci chiar încearcă să rezolve ceva, nu? Stai în pula mea acasă la tine şi gata!

2 thoughts on “Ora de linişte

  1. dumi

    Vecinul tau este ca aia de se arunca pe trecerea de pietoni fara sa se asigure, e dreptul lor ce mai vrei 🙂

    Reply
    1. Exces de ego Post author

      Bine că am carnet şi ştiu regulile de circulaţie. O să mă străduiesc să văd zebra din timp şi să reduc din viteză. Nu am chef de dosar penal acum.

      Reply

Leave a Reply