Pormisiunile – Subiect SF

By | 23 May, 2014

Despre promisiuni sunt multe de spus, mai ales despre cele nerespectate, dar şi mai multe despre oamenii care nu şi le ţin. Vorbeam acum două sau trei zile cu Cristian, webmasterul ebloguri.ro, şi îmi povestea cum nu mai suportă oamenii de acest gen, cum unu, mi s-a părut prea neimportat ca să mă obosesc a-i reţine numele, a spus că vrea să devină autor pe blog. A promis mare cu sarea, că scrie, că face, că drege şi după o scurtă perioadă a devenit inactiv. După o altă perioadă, tipul s-a gândit să revină. A motivat dispariţia prin explicaţii care mai de care mai interesante şi a promis că de această dată va face totul aşa cum trebuie, doar, doar să-l primească înapoi. Cristian, înduioşat de milogeală, ce să-i faci, e mai sensibil de fel, a ascultat problemele acelei forme de viaţă şi a avut încredere că vor face treaba împreună. Evident, după o şi mai scurtă perioadă creatura slinoasă ce a făcut? Nu numai că nu a mai scris nimic, dar toate articolele sale le mutase în gunoi (Trash) şi tot conţinutul a fost mutat pe blogul personal. Mi se pare, aşa, de moravuri uşoare, ca să nu-i spun curvă.

Dar trecând peste, în viaţa asta sunt oameni de toate tipurile: nesimţiţii, mincioşii, enervanţii,  cei care nu respectă pe nimeni, întârziaţii şi aşa mai departe. Ei bine, nerespectarea unei promisiuni poate însemna adunarea a câte puţin din fiecare caracteristică de mai sus într-un singur om. Ei bine, acum aveţi imaginea completă, ăla este cel care nu se ţine de cuvânt. De ce? Pentru că cei care fac asta sunt nu ţin cont de căcaturile pe care le spuipă pe gură, mint cu neruşinare, dau dovada unui comportament imatur şi sunt oamenii în care ar trebui să ai încredere doar după ce ai mers cu ei la notar să semneze pentru rahatul mâncat. Un prieten de-al meu are obiceiul să întârzie. Spre exemplu, ne-am hotărât să ne vedem la Dristor, la MC, la ora, nu ştiu, 17:00, da? Păi, eu am făcut spume când am văzut că ceasul este 16:55 şi încă nu ieşisem pe uşă. De menţionat că stau la fix 2 minute de MC. Am ajuns, evident, acolo la 16:58, deci cu două minute mai devreme şi am aşteptat. Mă uit la ceas, 17:05. Cine ştie, trafic. Aştept. Mai trec 10 minute. Încă 5. Şi-l sun.

  • Păi ce facem, prietene? Nu era vorba că la 17?

  • Da măăăă, ce ai? Acum vin, sunt pe drum.

  • Bă, tu mă iei la mişto? Crezi că nu aud că încă nu ai ieşit din casă?

  • Da mă, bine, hai că ajung acum.

Poftim! Ce pretenţie să mai am eu de la un străin?

Să nu mai vorbim de cei care promit marea cu sarea şi nimic nu este valabil. Stabilim ceva, îmi promite că rezolvăm şi când e momentul să ne apucăm de treabă, pac, stai că intervine ceva şi nu se mai poate. Binînţeles că scuze se găsesc cu duiumul. Încrederea este greu de câştigat, dar uşor de pierdut. Asta e, mai bine mai puţini prieteni şi buni decât mulţi şi proşti, ca să nu zic degeaba.

Aşa că dacă eşti unu sau una care au în obişnuinţă să nu se ţină de cuvânt sau să mintă cu neruşinare, deşi ştiu că nu au de gând să facă ceva din ce-au promis, am doar atât să-ţi spun: Eşti un ordinar care nu are de câştigat, ci numai de pierdut, dar asta o să vezi după ce mai creşti puţin. Pe termen lung o să pierzi multe şi o să ajungi un ratat de care toţii se vor feri. Alupigus!

One thought on “Pormisiunile – Subiect SF

  1. Pingback: Un blogger pe zi: Blog de seria A - Allenatore - eBloguri.ro

Leave a Reply