Povestea Sfintei Acetone

By | 1 September, 2014

A fost o dată ca niciodată o fetiţă, hai să-i spunem Mandolina, iar ea avea unghiuţele făcute. Nu ştiu, cu negru, albastru, uatevăr… Şi ducea o viaţă de prinţesă, avea tot ce-şi putea dori de la viaţă: o familie bună, un frăţior mititel care băloşa toţi umerii pe care-i prindea, un tătic harnic şi o mămică pe măsură. Ce mai, viaţa era cât se putea de roz.

Asta a durat până într-o zi în care fetiţa a dorit să-şi schimbe culoarea unghiuţelor. Necaz mare, foc în ţară, ţipete şu urlte se abătură asupra minunatului palat. Fetiţa nu mai avea acetonă. Nenorocirea a făcut ca fetiţa să suspine, să plângă şi să caute prin fiecare colţişor câteva picături din lichidul mult dorit. Fără succes, însă. Fetiţa a început să cutreiere prin tot regatul în căutarea speranţei pierdute. În zadar, totul parcă era împotriva ei.

Şi astfel intră în scenă unchiul Mandolinei. Un bărbat solemn, dur, un cavaler recunoscut în regat atât pentru plăcerea cu care împărţea pumni bărbaţilor, cât şi puli femeilor. Bravul cavaler, la auzul necazului tinerei nepoţici, a încercat să o ajute, să dreagă cumva situaţia şi necazul care se abătu asupra palatului, până găsea ceva acetonă.

 – Tânără nepoţică, ştie unchiul tău un remediu de urgenţă pentru problema ta. Am auzit, pe dealurile pe care am călătorit, că femeile mai folosesc şi spray-ul împotriva muştelor şi tânţarilor, AROXOL parcă-i spune, pentru aşa ceva.

Mandolina, bucuroasă că a găsit sprijinul în unchiul său, abia venit de peste mări şi ţări, a fugit să caute insecticidul, dar nu fără a-i da o îmbrăţisare pentru ajutorul şi înţelepciunea bravului cavaler.

Zis şi făcut. Frumoasa fetiţă a căutat pe da’ rându’ tot ce ar putea să semene cu acel insecticid despre care vorbea unchiul cel spân. Într-un final a dat peste un tub şi repede a şpreiat o unghie. Nimic! A mai încercat o dată. Tot nimic. Fetiţa a început să se panicheze, să creadă că unghiuţele ei nu sunt bune şi că este foarte ghinionistă. A încercat spray-ul pe toate unghiuţele de la mâna dreaptă, ba chiar a luat şi o bucăţică de vată şi freca de mama focului. Nimic! Totul era în zadar.

Mandolina, cu lacrimi în ochi, se duce la unchiul ei şi îi povesteşte cum unghiile ei sunt de proastă calitate şi că nimic nu o mai poate salva de acum înainte. Toată lumea strânsă la masă a început să râdă, unii aveau şi ei lacrimi în ochi de la atâta râs, alţii băteau cu pumnii în mese… Fetiţa, nedumerită, s-a oprit din plâns şi a întrebat:

 – Dar ce se întâmplă? De ce toată lumea râde de problema mea?

Cineva a spus că este imposibil să şteargă oja de pe unghii cu un spray împotriva muştelor. Fetiţa înmărmuri! Şi-a dat seama că unghiul ei râsese de ea. A ieşit din cameră cu vata în mână, afişând un chip şocat şi dezamăgit în acelaşi timp. Nu-i venea să creadă şi continua să frece unghia sperând că tot ce i se întâmplă nu este adevărat. Cu toate acestea, era adevărat. Unchiul se simţea vinovat şi ca să-şi spele vina cumva, a chemat o babă de peste drum şi a rugat-o să-i prepare soluţia, bineînţeles, a obligat-o ţinându-i sabia la gât.

În cele din urmă, fetiţa s-a ales cu o ceaşcă de acetonă şi totul s-a terminat cu bine. Şi nici muştele nu s-au mai apropiat de ea pentru o bună perioadă.

Şi am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa.

*Scrisă după o întâmplare reală!!!

Leave a Reply