Şi din nou despre religie

By | 14 March, 2017

În urmă cu ceva timp mă întrebam dacă există Dumnezeu şi iată ce am mai descoperit de atunci. Am avut impresia, pentru moment, că mă aflu pe drumul cel bun şi urmează să primesc tot felul de răspunsuri logice. Ba chiar consider că am avut foarte multe răbdare, lucru care, trebuie să recunoscu, nu prea m-a ajutat…

Din discuţiile pe care le-am purtat cu tot felul de credincioşi nu m-am ales cu mare filosofie. Ba din contră. Unii s-au simţit ofuscaţi şi au decis că e ok să nu mai vorbim despre asta. Dap, cam asta face religia cu mintea omului. Dar mie imi place pentru că sita cerne în continuare. Nu am nevoie de fanatici religioşi în viaţa mea, care sunt în stare să abadoneze totul doar pentru că cineva nu este de acord cu punctul lor de vedere.

Dar iată că a venit momentul să despic firul în patru cu o colegă de la muncă, fan Arsenie Boca, religioasă. Desigur, începutul a fost greu, a continuat pe un trend descendent şi s-a terminat cum nu se poate mai abstract. Ieşind pe uşă, mi-a spus: Cred că tu eşti mult mai credincios ca mine, doar că încă nu îţi dai seama, nu realizezi. Am spus că voi lua o biblie şi îi voi sublinia toate paragrafele pe care le consider absurde. Aşa o să fac.

Ştii ce mi se pare cel mai dificil atunci când ai de-a face cu un credincios? Că orice argument i-ai aduce, el trece peste tot şi rezolva problema cu Dumnezeu ştie mai bine, are un plan. Serios? Tot planul său este şi cu copiii din Africa, cei care mor de foame, boli şi alte ceve?

Şi primesc răspunsuri de genul Ai grijă ce spui! Dumnezeu este sus şi nu vrei să îţi arate că există. Îţi doreşti şi tu un copil într-o zi, o familie…nu-l supăra. Poftim? Nu ştiu de ce, dar mintea mea refuză complet să treacă peste aceasta frază. Vrei să-mi spui că din toată lumea asta, în care se întâmplă tot felul de lucruri urâte, precum crime, violuri, abuzuri, nedreptăţi, înşelătorii, Dumnezeu nu are altceva de făcut decât să mă facă pe mine să sufăr pentru că nu cred în el? Cred că ar putea, foarte frumos, să înceapă cu lucrurile cu adevărat importante.

Asta cu te vede tot timpul şi ştie ce gândeşti. Hmmm, păi bun, şi dacă ştia că unul plănuieşte să se detoneze în mijlocul unei mulţimi sau că altul are de gând să intre cu un camion în oameni care erau la un târg de Crăciun, sărbătoarea aia pe care noi o petrecem în cinstea naşterii lui fiu-său, de ce nu i-a oprit?

Mi se pare că este foarte interesat de propriul său ego. Faceţi ce vreţi, nu mă interesează, dar dacă nu credeţi în mine v-aţi ars! Şi din nou, treaba asta cu văzutul non-stop, cu urmăritu, cu ştiutul a ceea ce gândeşti… frăţiuer, e big brother sau ce naiba? Din nou, sunt atâtea lucruri de rezolvat în lumea asta, nu ar trebui să stai şi să-i spionezi pe alţii inutil. Gen, Ştiu că în acest moment un copil care voia să facă o baie în lac se îneacă, dar i-a zis mă-sa să nu se ducă. Lasă-l să primească ce merită. Eu cu ăsta am treabă că nu crede în mine. Pe ăsta vreau să-l pedepsesc. Mă tot gândesc ce boli să-i dau ca să-l fac să creadă în mine, să se roage şi să-l vindec apoi…

Mă tem că nu există subiect mai controversat ca acesta în lume. Dar este unul care dezbină oamenii, îi clasifică şi stabileşte tabere. Nu îi uneşte sub nicio formă. Ba chiar credincioşii se hulesc unii pe alţii pentru că ei sunt de părere că se află în religia cea mai corectă şi apropiată de Dumnezeu. Subiectul a generat de-a lungul timpului mii de puncte de vedere vehemente şi argumente. Auzim despre existenţa unu zeu încă de la şcoală, ceea ce ne face să acceptăm informaţia încă din momentul în care nu suntem suficient de maturi pentru a o gândi singuri.

Oamenii au nevoie de un motiv pentru a parcurge viaţa. Oamenii care se tem de „întuneric” vor avea întodeauna nevoie de cineva care să îi ghideze. Şi cred că ar avea mai mult succes dacă ar avea curajul să-şi ia propria viaţă în mâini şi să şi-o ghideze după cum consideră că ar fi bine. Mă gândesc că au teamă de eşec, de aceea îşi lasă viaţa în mâinile „unui zeu”, să fie conduşi, iar dacă ceva rău se întâmplă este pentru că aşa a vrut el, nu că au greşit ei. Avem probleme cu asumarea responsabilităţii. Mă doare capul numai când mă gândesc că 90% din populaţia lumii încă este legată de această credinţă în zei.

Există un argument teologic, în sprijinul existenţei, care sună cam aşa: „Universul ne arată o concepţie atât de uimitoare, încât trebuie să existe o Persoană Divină care să îl fi conceput. De exemplu, dacă pământul s-ar situa la numai câteva sute de kilometri mai aproape sau mai departe de soare, nu ar fi în măsură să aibă viaţă pe el aşa cum se întâmplă acum. Dacă elementele din atmosfera terestră ar avea proporţii diferite cu numai câteva procente, orice vieţuitoare de pe pământ ar muri. Probabilitatea de apariţie a unei singure molecule de proteină este de 1 la 10243” – Realizezi cum sună textul de mai sus? Foarte ştiinţific. S-au descoperit alte planete care ar putea susţine viaţa pe ele. Ce este atât de greu de înţeles că Pământul a fost la distanţa perfectă pentru a putea susţine viaţa. Am apărut noi şi iată cum ne complicăm această singură viaţă pe care o avem.

Dacă Dumnezeu există, atunci suntem responsabili pentru faptele noastre înaintea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu există, atunci noi am putea să facem orice dorim fără să fie cazul să ne îngrijorăm în privinţa judecăţii lui Dumnezeu. – Rar am auzit o altă prostie mai mare ca asta. Adică eu sunt bun de frica lui Dumnezeu? Păi asta înseamnă că nu sunt chiat atât de bun, nu? Consider că este mai util să ajuţi pentru că-ţi doresc, faţă de a ajuta de frică sau cu gândul că mă ajută şi pe mine Dumnezeu.

Şi o să închei cu următorul text, pe care l-am găsit pe un alt blog şi care m-a lăsat fără cuvinte. Cum ştiu eu că Dumnezeu există? Ştiu că Dumnezeu există pentru că vorbesc cu El în fiecare zi. Nu Îi aud vocea efectiv, prin sunete, dar Îi simt prezenţa, Îi simt călăuzirea, Îi cunosc dragostea pentru mine, Îi doresc harul. Au existat lucruri care s-au petrecut în viaţa mea şi care nu au altă explicaţie posibilă decât că sunt de la Dumnezeu. Dumnezeu m-a mântuit şi mi-a schimbat viaţa într-un mod atât de miraculos încât nu pot face altceva decât să recunosc şi să laud existenţa Lui. – Cât de egoist eşti că te gândeşti că Dumnezeu există pentru că îţi este ţie bine. Gândeşte-te şi la ceilalţi, cei care chiar au probleme serioase.

Tu ce părere ai?

2 thoughts on “Şi din nou despre religie

    1. Egocentrism Post author

      Şi mă gândesc, nu?, că adresa aceasta ar trebui să fie răspunsul la întrebări? Eu cred că mai mult îi încurcă pe creştinii care cel puţin o dată şi-au pus credinţa la încercare.

      Dar hai să vedem despre ce este vorba, anonimule(o). În text scrie aşa “Cred, nu cred, dar sunt profund convinsă, că Dumnezeu a fost și rămâne adânc întristat de aceasta, la fel ca și noi, numai că noi, de ani de zile, Îi spunem și chiar Îi poruncim să iasă din școlile noastre, din guvernul și din viețile noastre, că ne descurcăm și singuri, fără ajutorul Lui… Și, fiind El un adevărat gentleman, cred că pur și simplu S-a dat, calm, la o parte…”

      Mie răspunsul acesta mi se pare ca o consolare cu faptul că Dumnezeu este precum un tată denaturat. Niciun părinte nu îşi abandonează copilul, indiferent de ceea ce-i cere acesta. Este adevărat, se simte rănit de vorbele pe care i le-a adresat, dar niciodată nu îl va lăsa să-şi facă rău. Să nu mai spun că gândirea este perfect proastă. Dumnezeu i-a lăsat pe oameni să-şi facă rău încă de pe vremea lui Adam şi Eva, da? I-a lăsat să mănânce din măr, a permis şarpelui să existe şi să se bage în viaţa lor, plus de asta, l-a lăsat pe Cain să-l omoare pe Abel. Şi atunci teoria ta se aplica sau nu? Bine, precizez că acestă biblie este plină de poveşti SF, dar încerc să trec peste şi să îţi arăt, folosind chiar armele tale, că ignoraţa se aplica încă de pe atunci.

      Apropo, doamna care a fost ucisă pentru că voia să elimine religia a fost ucisă oare de cine? Mă îndoiesc că de atei. Probabil de fanaticii religioşi, care sunt extrem de periculoşi şi capabili să facă orice în numele unui zeu probabil. Priveşte teroriştii, toţi sunt credincioşi…

      Reply

Leave a Reply