Şi uite aşa începe scandalul…

By | 12 September, 2013

Să merg cu iubita la cumpărături poate fi de cele mai multe ori o adevărată provocare. Nu mă înțelege greșit, îmi place și mie să merg și să mai văd lucruri, pe care ulterior, sau chiar pe loc, să le cumpăr.

Nu îmi e teamă că își cumpără nu știu ce bluză scumpă sau alte chestii de genul acesta. Cel mai tare mă tem de întrebările “Îți place asta?” sau “Cum îmi vine asta?”. De ce? E simplu.

Inițial ne uităm, după care vrea să cumpere, iar când ea se hotărăște să cumpere înseamna că deja am stat 2-3 ore în care eu deja sunt plictisit și obosit și vreau acasă.

Prima întrebare, “Îţi place asta?”, apare în primele două ore de la sosirea în respectiva zonă de cumpărături… Este destul de ok, la început. Voi răspunde cu da sau nu foarte lejer, fără a sta mult pe gânduri.

Spre exemplu:
Ea: Ia uite la aia ce frumoasă e, îţi place?
Eu: Ce să-mi placă? Da, cred că este ok(uneori mai spun şi nu), numai că nu are de ce să-mi placă mie, doar nu o iau pentru mine.
Ea: Hei, ajută-mă puţin aici că am nevoie de ajutorul tău, îţi place sau nu?
Eu: Da, e ok (sau nu), hai ia-o dacă vrei.
Ea: Neah, hai ne mai uităm puţin pe aici…

A doua întrebare, “Cum îmi vine asta?”, vine după cel puțin două ore când oboseala îşi spune cuvântul. Oboseala mea, că a ei încă nu se simte din cauza euforiei pe care o are la vederea atâtora haine. De multe ori am impresia ca oboseala este doar psihică, pentru că atunci când plec din respectiva zonă, pur si simplu îmi revine pofta de viața, în schimb ea, sărăcuța, este extenuata, şi pe bună dreptate. Ea depune un efort considerabil în aceasta scurtă perioadă de timp. Aici nu mai pot răspunde cu aceeaşi lejeritate pentru că m-aş pune pe mine în pericol. Când îmi pune întrebarea, orice aş răspunde, va completa cu “Dar de ce îţi place? sau Dar de ce nu îţi place?”. Aici e pericolul pentru ca orice aş spune, tot nu este bine…

Spre exemplu:
Ea: Ia spune-mi cum îmi vine asta? (şi o combină perfect cu prima întrebare pe care mi-a mai pus-o timp de doua ore) Îţi place?
Eu: (vizibil enervat) Da, îmi place, ia-o odată…
Ea: Dar de ce te enervezi? De ce îţi place? Zi dacă îţi place că dacă nu, ne mai uităm.
Eu: De ce îmi place? Ce întrebare…nu ştiu, îmi place şi punct. Dar de ce să ne mai uităm, doar nu o să le porţi toată viaţa, ia-o pe asta că e frumoasă.
Ea: Bine, nu te agita, o să o iau…deşi sunt convinsă că nu îţi place şi spui doar aşa
Eu: (vizibil încântat) Super, mergem acasă?
Ea: Mergem, dar parca nu prea aş lua-o, mai mult mi-a plăcut aia din locul x.  Mergem să o probez şi pe aia, din nou… Poate îţi place mai mult.
[şi uite aşa începe scandalul, dar măcar ea este fericită…]

Şi să nu îmi mai aduc aminte de faptul că şi atunci când merg eu la cumpărături pentru mine se întâmplă la fel. Nu o lua pe aia că nu e frumoasă, Dar mie îmi place şi chiar cred că-mi vine bine, Nu, nu o lua, mergem să o mai vezi o dată pe cealaltă…

2 thoughts on “Şi uite aşa începe scandalul…

  1. Adela

    :))) Of, da…cam asa se intampla…cu toate ca sunt si fete (ca mine) care, cateodata, stiu exact ce vor sa isi cumpere si nu stau prea mult intr-un magazin daca nu gasesc acel ceva…insa, uneori, cand vreau sa imi cumpar, de exemplu, o pereche de blugi, pot umba si cateva zile prin magazine pana sa gasesc blugii ideali :))

    Va cred si pe voi (barbatii) ca va este greu cu astfel de intrebari si cu astfel de “excursii”. :))

    Reply
  2. mikyangel007

    Eu nu am probleme de genul, nu prea imi place sa stau prin magazine mai mult de o ora si imi cumpar haine mai mult online.

    Reply

Leave a Reply