Tataie, cardul şi pensia lui

By | 9 February, 2015

Mie-mi place, vrem să fim moderni şi să intrăm cu capul sus în lumea bună. Ne dorim chestii pe care nici nu ştim să le folosim, dar noi trebuie să ţimen pasul cu omenirea, cu dezvoltarea şi asta pentru că nimeni nu vrea să rămână-n urmă. Chiar nici tataie nu vrea. Mai nou umblă pe smartfon, vrea să vorbească pe skype cu băiatul lui din Italia şi când are o nelămurire îmi spune: “Intră tată acolo, pe peisbucu (facebook) ăla. Ăia ştiu totul şi găseşti tot ce ai nevoie. Apropo, să-mi cauţi şi mie o barcă. Poate vinde careva.” Cel mai probabil, următoarea dorinţă ar fi să-i fac şi lui un peisbuc, nu?

De mai bine de 10 ani de zile, era o zi pe lună când bătea un individ la poartă şi-i dădea nişte bani. Cică aia era pensia lui. Ăşa o numea el, pentru că toţi banii ăia la un loc erau mai puţini decât plăteşte statul pentru întreţinerea unui beţinut. Se mândrea, muncise pentru pensia lui, chiar dacă era mică. Şi uite aşa până când nişte jmecheri au hotărât ca ei să primească banii ăia pe card. Da, acol obiect pe care dacă-l scrii invers iese drac. Tataie nu a ştiut dacă să fie bucuros sau indignat. Ştia ce e ăla un card, dar nu se gândea niciodată că postaşul nu o să mai vină la poarta sa, să-i numere banii în faţă, să mai schimbe două vorbe şi să intre în casă mai bogat cu 300 de lei.

Dar iată că a venit ziua în care a ţinut cardul în mână. Se uita le el ba pe stânga, ba pe dreapta şi-şi spunea: “Ia uite, mă, ce drăcie au mai inventat şi ăştia, fir-ar limba lor a dracului. Un căcat atât de mic, şi totuşi are o valoare atât de mare. Dacă l-am pierdut pe ăsta, m-am dus naiba.”

Iată că trebuia să scoată banii. Şi-a luat plicul, cardul şi codul pin şi a mers spre bancomat. “Stai aşa, da unde avem noi bancomat în sat?”, îşi spuse-n sinea sa. “Aoleu, adică ăia-mi spun că lucrurile s-au simplificat, dar de fapt trebuie să merg la două sate distanţă să-mi scot pensia pe care altădată o luam de la poartă?”. Sigur că s-au simplificat lucrurile, tataie, acum băncile îţi mai pot lua din pensie un comision atunci când scoţi banii. Şi aşa a fost. Ca să scoată banii de la bancomat a trebuit să tasteze 290 la sumă. “Păi, şi 10 lei?” Sunt tot acolo, tataie, doar că nu poţi să-i scoţi. “Cum aşa, trebuie să pot. Sunt banii mei, nu?” Da, tataie, sunt banii lu’ matale, dar aparatul îţi dă hârtii de 10 lei, iar pentru că ăştia îţi opresc un comision de câţiva bani atunci când scoţi o sumă, plus nu ştiu câţi lei pentru gestionarea cardului. “Pentru ce menstionare?” Ştii tataie, e complicat. Pe scurt, te cam fură de bani, îi blochează anumite sume şi tu rămâi cu mai puţini bani în mână. “Păi, bă, eu am muncit pentru banii ăştia”. Aşa e, tataie, dar nu vezi că le e din ce în ce mai foame şi nu ţin cont de la cine iau bani, dar doar să ia. “E, în cazul ăsta, să mă cac pe cardurile lor. După ce că bat drumul ăsta pe bicicletă ca să ajung aici, îmi mai şi opresc hoţii ăştia din bani.” Priveşte partea bună, tataie, măcar acum nu mai întârzie pensia.

 

One thought on “Tataie, cardul şi pensia lui

  1. Dumitru Catalin

    Mda, mare dreptate ai 🙂 in tot dar mai ales in doua privinte:
    1. Bancile, precum si alte organizatii care lucreaza direct cu banii (asiguratori, cetelemuri etc.) se imbogatesc numai de la cei saraci;
    2. De fapt nu se simplifica nimic cu cardul mai ales printre oamenii de la sate unde nu ai bancomat si trebuie sa faci naveta pana intr-o localitate vecina cu bancomat, asa ca mai bine ii lasai postasului 2 – 3 lei ciubuc dar aveai pensia adusa la gard.

    P.S.: din ce stiu eu cardurile pentru pensii, somaj sau alt ajutor social nu au comisioane de administrare.

    Reply

Leave a Reply