Tipuri de oameni care te scot din sărite

By | 19 February, 2014

Trăim într-o lume agitată şi, de cele mai multe ori, chiar şi lucrurile mărunte ajung să ne streseze. Da, se pare că suntem un popor uşor stresabil, când vine vorba să-i ajutăm pe ai noştri, dar dacă auzim că avem în faţă un străin totul se schimbă brusc. Devenim primitori şi cred că ăsta este singurul motiv pentru care străinii au impresia că suntem cetăţeni de treabă. Chiar suntem atunci când avem impresia că poate căpătăm ceva pe gratis. Sunt ferm convins că sursa noastră de stres constă în cireada de oameni tâmpiţi care ne înconjoară, de obicei. Am întâlnit mulţi oameni şi am reuşit să-mi formez o părere despre fiecare în parte chiar de la primul cuvânt scos pe gură. Oamenii, acţiunile lor, modul lor de gândire sau pur şi simplu felul lor de a fi sunt de cele mai multe ori motive serioase de enervare. Pentru a-i putea cataloga şi putea referi mai uşor la ei, pentru că mi se pare imbecil să reţin numele unor rupţi în cur, care nu au importanţă, am câte un titlu pentru fiecare.

Enervantul: Face tot posibilul să te enerveze. De obicei, se împarte în două categorii: cel natural şi cel adaptat. Naturalul aşa e el, e prost şi nu ai ce să-i faci. Te va enerva şi nici nu îşi va da seama. Asta e partea mai nasoală, că nici măcar nu realizează cât de enervant e, pentru că altfel poate s-ar potoli. Cel adaptat ştie că te enervează şi o face special. De cele mai multe ori are norocul să plece acasă cu un bocanc în cur. Îl recunoşti pe stradă cu semne de bună purtare pe faţă. Era enervant de mic şi îşi lua bătaie mereu. Eu sunt un enervant norocos. Nu mi-am luat niciun bocanc în cur până acum, şi nu am nici semne provocate de alţii. Totuşi, niciodată nu este prea târziu.

Tâmpitul. Tu vorbeşti şi el pare că ascultă. Mai dă şi din cap în semn de aprobare. De fapt nu înţelege nimic. Este atât de tâmpit încât nici măcar nu o să recunoască faptul că este şi prost, în plus, şi nu înţelege ce-i spui. O să te aprobe în continuare şi la sfârşit nu se va lipi nimic de el. Doar ţi-ai pierdut timpul încercând să-i explici unui idiot ceva ce nu avea rost pentru că oricum nu ar fi fost capabil să asimileze. Aici intră aproape toţi pe care i-ai cunoscut în viaţa asta şi nu au lucruri în comun cu tine. Cei care nu gândesc ca tine, sunt tâmpiţi, cei cărora le explici ce au de făcut şi nu tot nu ştiu încotro să o ia, sunt tâmpiţi, cei care mai scot o perlă pe gura, clar tâmpiţi. Şi eu mai sunt tâmpit câteodată. De multe ori trebuie să-i ascult pe unii şi nu mă interesează sub nicio formă ce spun. Îi înţeleg, ştiu ce vor să spună, doar că mi se par atât de banali şi subiectele sunt şi mai banale încât mi se par mai tâmpiţi ca mine.

Vorbăreţul: Eşti la o masă şi se vorbeşte un subiect anume. Un tip vorbeşte despre asta foarte mult. Ai şi tu ceva de spus, dar din bun simţ te gândeşti că ar fi bine să-l laşi să termine şi abia apoi să-ţi spui părerea. Încerci să-l întrerupi până la urmă când vezi că nu mai tace, dar fără succes. La un moment dat schimbă subiectul şi tu ai rămas cu ideea ta în braţe. Nu poţi să te întorci la subiectul din trecut pentru că ar suna stupid. Toţi or să se uite la tine gen ia uite mă despre ce vorbim noi şi ce spune el. Este aproape de limitele maxime ale prostiei. Nu obişnuiesc să întrerup oamenii în timp ce aceştia vorbesc, dar dacă apuc să iau cuvântul şi unul se bagă peste mine nu am cum să nu iau foc şi să-l bag în piz*a mă-sii.

Ironicii: Oamenii ăştia profită de tot felul de situaţii să-ţi răspundă-n doi peri şi o fac cu atâta seninătate pe faţă încât nu îţi dai de cele mai multe ori seama dacă e serios sau glumeşte. Sunt stresanţi până-n măduva oaselor. Aştia te enervează prin modul lor de a fi, prin răspunsul lor care nu te ajută cu nimic sau îţi scoate în evidenţă lucrurile care erau deja logice. De multe ori vor să-ţi arate cât de tâmpit eşti tu şi ce întrebări proaste pui. Sunt enervanţi pentru că ar fi putut pur şi simplu să-ţi răspundă la întrebare, dar ei nu, se încăpăţânează să-ţi răspundă cu o altă întrebare. Categoria asta o cunosc foarte bine. Fac şi eu parte din ea. Îmi place să enervez oamenii şi îmi place să fiu ironic cu tâmpiţii. Primesc o întrebare cretină, răspund la ea la mişto şi prostul ori mă crede, ori pleacă mai prost decât a venit.

Glumetii: Îmi plac glumeţii, menţin atmosfera de cele mai multe ori. Mai sunt şi glumeţii ăia complet retardaţi. Nimeni nu spune nimic, petrecerea e răsuflată şi se găseşte unul care crede că are simţul umorului, Îşi încearcă norocul cu o glumă, se aude un râset din spate din bun simţ, e prieten cu el. Vede că nu gustă nimeni glumele, dar el o ţine una şi bună cu infecţiile alea de bancuri seci. Şi  aşa ăsta mă fute mai rău ca petrecerea aia băşită. Mă enervează şi cea mai bună soluţie este ori să plece, ori să tacă sau să-l bată cineva, să-l lege şi să-l atârne de la balcon. Apoi putem să spunem noi bancuri pe seama lui în timp ce-l privim cum stă cu capul în jos.

Molaticii: Ăştia sunt cei leşinaţi, pasivi, flegmatici, etc. Te enervează prin faptul să nu reacţionează în niciun fel. Nu au nicio expresie pe faţă chiar şi atunci când le arunci cele mai mari jigniri. Sunt atât de pasivi încât nu le pasă nici de tine, nici de situaţie şi nici măcar de ei. Cred că nici măcar nu înţeleg ce se întâmplă în jurul lor. Sunt genul de oameni pe care i-a arunca din avion, fără paraşută, doar de dragul de a-i vedea şi pe ei că reacţionează cumva şi să îi analizezi expresiile feţei.

Agitaţii: În general agitaţii sunt cei care au energie în ei deşi nu au dat pe gât un bax de energizante. De cele mai sunt ori sunt aceia care sparg câte un lucru de la alţii din casă, începând cu pahare, căni şi terminând cu geamuri sau obiecte electrocasnice, ori din dorinţa de a se afirma cu sau în ceva dau pe lângă grav şi îi vezi împiedicându-se, căzând sau lovindu-se de fel şi fel de pereţi sau obiecte. Sunt aceia care nu ştiu când are loc o adunare a prietenilor pentru că cel care organizează întâlnirea evită să-l cheme. Şi-a luat plasmă nouă şi e păcat de ea.

Plângăcioşii: Faptul că unele femei sunt plângăcioase mai putem trece cu vederea. Fiinţe sensibile, cu sentimente, uşor rănibile, şi delicate, mi se pare normal. Sunt şi femei mai tari ca bărbaţii. Mă rog, nu asta e ideea. Mor pe bărbaţii plângăcioşi. Cum căcat să te plângi în draci de orice lucru înconjurător. Se plâng de trafic, de căldură, de zgomot, de faptul că au vezica plină, că a transpirat la cur din cauza căldurii etc. Penibili!

Mincinoşii: Poate fi uşor sau greu să-ţi dai seama dacă un alt specimen din rasa umană minte. Unii se dau de gol mai repede, alţii ceva mai greu. Cei care pot să mintă cu uşurinţă mi se par cei mai periculoşi oameni. De ce? Simplu. Pentru că te pot minţi pe faţă şi tu să nu ai habar de ceva. În schimb ceilalţi, deşi i-ai prins că au minţit, continuă cu prostia. Ei bine, ei sunt cei despre care pot spune că nivelul de cretinism depăşeşte pragul admisibil. Undeva înăuntrul lor, păstrează flacăra speranţei cum că poate cineva îi va crede odată şi odată, deşi nimeni nu o va face şi vor fi etichetaţi rapid ca nişte mincinoşi lugubri şi evitaţi de toată lumea. Îi vedeţi de obicei stând singuri într-un colţ şi spunând că nu simt că fac parte din acel colectiv. De ce? Păi evident că nu fac pentru că ei trăiesc în realitatea proaspăt creată.

Oamenii îngrijoraţi continuu: Sunt oamenii care şi când se dau jos din pat le e frică. Lor le e frică de orice. Le e frică să facă un duş, dacă se îneacă, le e frică să coboare scările, dacă vor aluneca, dar le frică şi să ia liftul, dacă se blochează? Le e frică să-şi facă de mâncare, dacă iau foc, sau le e frică să lase uşa descuiată puţin, dacă intră cineva peste ei şi-i omoară? Sunt genul de oameni cărora le e frică să se şi cace singuri, cheamă întăriri să le ţină de urât. Mă enervează maxim să-i văd cum le e frică să facă orice cu viaţa lor aşa că mai bine-i evit. Nu am nevoie de stres în viaţa mea. Păi, dacă nu răspund la telefon în cinci minute, crezi că am nevoie ca cineva deja să se pregătească de înmormântare?

Nu toate relaţiile pe care le stabilim ne sunt de ajutor aşa că renunţaţi la cele care vă încurcă şi ţine-ţi aproape doar oamenii de care aveţi nevoie. Nu toxicităţi, viruşi, maimuţe, epileptici, sclifosiţi sau tot felul de pizmoşi.

Trebuie să ai tot timpul în viaţa ta persoane cu care te înţelegi bine şi-ţi aduc fericire. Spre exemplu, alege fata care atunci când o vezi îţi provoacă o erecţie, este primul semn că o placi, iar în cazul unui băiat, îl alegi pe acela căruia nu vrei să-i freci mecla cu un cap în gură. Mult mai simplu aşa…

3 thoughts on “Tipuri de oameni care te scot din sărite

Leave a Reply