Trăim în era reclamelor

By | 7 May, 2014

Televizorul era principala atracţie, în trecut, şi asta pentru că de internet, şi de ce poate el să facă, se auzise prea puţin. Erau doar câţiva care ştiau să butoneze un calculator. Ne uitam cu toţii la TV. Aceleaşi filme expirate, cu zeci şi sute de reclame, care mai de care mai enervate, amplasate strategic fix în momentul în care acţiunea era mai încinsă. Deh, spun unii, taman bine, am timp să mă duc să mă piş. Bă, dar eu stau bine cu vezica şi mă plictisesc de moarte să văd cum aceeaşi femeie grasă îşi miroase rufele albe imaculate spălate cu detergentul x. În fine, vreau să cred că am evoluat. Am descoperit, cu toţii, uşor, uşor, internetul şi am văzut ce posibilităţi avem. Am descoperit jocurile, care au evoluat enorm, filmele pe CD, ca să nu mai stăm la reclame, muzica în format mp3, pentru a nu mai aştepta la TV melodia preferată ore întregi. Chiar am început să ne dezvoltăm, zic eu.

Nu a trecut mult timp şi s-au prins şi reclamangii că ne pot băga slinoşenile lor pe gât chiar şi în acest mediu online, să ne infecteze şi să ne dea cu bocancul lor împuţit pe la nas. Au început prin afişarea unor mici bannere, care clipoceau şi-ţi luau ochii. Nu erau extrem de deranjante. Le evitai şi gata. După aceea, au avansat, le-au băgat pe acelea care îţi acopereau, un colţ al paginii, apoi cele care acopereau jumătate de pagină şi, în sfârşit, nesimţitele care erau fixate pe toată pagina şi aveau un x minuscul într-un colţişor. Dacă-l vedeai, bine, dacă nu, erai nevoit să dai click de vreo 12 ori şi abia după ce îşi bătea joc de tine până se plictisea puteai şi tu să vezi ce te interesează. Mai nou, au apărut şi cele cu fond sonor care ultima fiţă în materie de publicitate. În căcat, ai boxele, poate, din greşeală, la volum mare şi îţi intră o reclamă cu Radio ZU. Nu se poate opri şi chiar dacă se poate, nu ştii de unde pentru că acel x minuscul este perfect ascuns. Să nu mai spun că eşti bulversat de zgomotul ăla năucitor.

Ultimele, dar nu cele din urmă, sunt reclamele de care nu mai ai cum să scapi. Sunt amplasate la începutul unui videoclip sau film online. Asta e, trebuie să vezi curul ăla de reclamă sau să-ţi bagi ce ai sau ce poţi şi să ieşi. Sunt, de departe, cele mai tâmpite. Prietene, unde e liberul arbitru? Mă cac pe reclamele lor care-mi intră-n ochi abuziv. În trecut, eram fericit când mă uitam la diferite filmuleţe pe youtube. Acum, nu, trebuie să stau cinci secunde, cel puţin, să mă uit la o reclamă cum că mercador şi-a schimbat numele in olx (de parcă m-ar durea undeva de numele lor) şi pe care am mai văzut-o de încă nşpe mii de ori la TV. Mă f*t în reclamele lor, în olx, în mercador şi în clătita lu’ aia care-i cade pe jos în momentul în care aude, orgasmicul cuvânt, olx. După ce că în reclama precedentă era o idioată, care dădea foc la casă, acum dă şi cu clătita lu’ ăla pe jos. De parcă ar fi o ştire atât de importantă. Mă doare-n…

Pun pariu că sunt mulţi în situaţia mea şi nu privesc cu ochi buni ce se întâmplă. Sunt abuzive, enervante şi prea multe, bă. Înţeleg că au nevoie de reclame ca să supravieţuiască, dar mai daţi-vă-n dragostea mea de cârnaţi. Sunt sâcâitoare şi mai degrabă mă fac, cel puţin pe mine, să le urăsc produsul din suflet. Vreau să caut o informaţie şi ca să ajung la ea, am nevoie de răbdare, nervi de oţel şi o dorinţă prea mare ca să nu cedez şi să închid site-ul respectiv. Am înţeles că mai sunt unii tâmpiţi care chiar le consideră plăcute. Păi, probabil că, atunci când văd reclama aia agasantă cu o vită care a slăbit cu nu ştiu ce pastile minune se simt minunat. Trebuie să fie divin să fii fericit doar la gândul că ai putea slăbi luând nişte pastile, nu? Pune mâna şi bagă mai mult sport şi mai puţin în tine şi atunci nu o să te mai simţi în pericol de tăiere în Ajunul Crăciunului. Reclame pe net, reclame la filme, pe bloguri, la tv, pe stradă, acasă, pe drum, în metrou, pe autobuze, pe spatele luptătorilor, pe bucile dansatoarelor… Băăăăă, ce dracului se întâmplă? Unde, căcat, ne aflăm, în era reclamelor prost plasate, prost gândite şi extrem de cretine?

De fiecare dată când vreau să mă uit după ceva, să dea naiba dacă pot să o fac fără a mă enerva în prealabil. Uite, chiar şi acum m-am enervat şi asta doar pentru simplul fapt că mi-am adus aminte, că m-am gândit la subiectul ăsta.

Leave a Reply